Biblia are o notă personală. Este o carte despre anumiți oameni și viața lor, despre oameni care au lăsat în scris experiențele îngăduite de Dumnezeu și înțelepciunea inspirată de El altor oameni care își trăiesc și ei viața. A-i diseca conținutul așa cum face un student cu broasca disecată, așezând totul cu grijă pe masă, este un mod greșit de a folosi Cuvântul lui Dumnezeu.

   Studiază-l cu grijă! Folosește-te de ajutorul prețios al teologilor. Citește comentarii, ia notițe în timpul predicilor. Participă la cursuri unde se studiază în detaliu textul. DAR FĂ TOATE ACESTEA CU SCOPUL DE A-L CUNOAȘTE MAI BINE PE DUMNEZEU, PE TINE ÎNSUȚI ȘI PE ALȚII, ÎNCÂT SĂ IUBEȘTI MAI MULT. Apărarea milenarismului într-un mod care contrazice dragostea este vătămătoare. Orice facem cu cunoștințele biblice în interiorul zidurilor de apărare ale autoprotecției are prea puțină valoare. Trebuie să lăsăm Scriptura să pătrundă în gândurile și în hotărârile inimii noastre, încât să putem vedea mai clar modurile în care încălcăm dragostea. Dacă încercăm să-L înțelegem mai bine pe Dumnezeu fără să ne înțelegem pe noi, atunci cunoștințele noastre biblice despre Dumnezeu vor deveni pură teologie, cunoștințe corecte dar lipsite de viață. Și dacă încercăm să-i înțelegem pe alții pentru a le dezvălui adevărul lui Dumnezeu fără să ne fi străduit mai întâi să ne înțelegem pe noi înșine, nu vom reuși să vedem în ei ceea ce nu vedem în noi

   Mi se pare că e suficient de clar ce am spus despre importanța apropierii de Scriptură într-un mod care SĂ NE ADUCĂ VIAȚĂ. Pregătindu-mă pentru scrierea următoarelor pagini, îmi dau seama că este mai ușor să vorbești despre VALOAREA FOLOSITRII BIBLIEI pentru a ne înțelege mai bine pe noi înșine decât să expui metoda prin care s-o faci. Sunt tentat să repet unele sugestii evidente și care merită să fie luate în seamă, despre împărțirea timpului de citire a Cuvântului într-o perioadă de studiu și una de meditație. Poate că ar fi de folos o plimbare seara sau un sfârșit de săptămână în care să ne gândim viața în lumina anumitor pasaje. Momentele de liniște pe cât sunt de vitale, pe atât sunt de rare. Avem nevoie de momente liniștite ca să citim povestea lui Samson și să ne gândim cât de mult semănăm cu el când insistăm cu încăpățânare să împlinim orice ne vine în minte. Dar putem și să ne analizăm mai mult timp viața, iar la urmă să fim plictisiți, neschimbați și -cel mai rău- nepătrunși de sabie. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu ca să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, astfel că rostul timpului de citire a Scripturii este să taie armura protectoare pe care o purtăm și să scoată la lumină aroganta frică ce ne face să ne întoarcem privirile spre noi înșine mai degrabă decât să ne încredem în Dumnezeu. Ar trebui să pătrundă adânc în inima noastră, acolo unde este esența problemei.

   Ce putem face pentru ca lucrarea aceasta să se împlinească mai des și deplin?

   O parte a răspunsului e destul de simplă:

   TREBUIE SĂ CITIM SCRIPTURA CU INTENȚIA EXPLICITĂ DE A FI DEMASCAȚI!

   Bănuiesc că puțini oameni ajung departe în această privință. Este o treabă extrem de grea; face ca studiul biblic să ne convingă de păcat și să ne liniștească, să fie dureros și mângâietor, să taie și să aline, să fie uneori plictisitor - dar nu pentru multă vreme, dacă scopul nostru este de a ne înțelege mai bine pe noi înșine.

   Pentru mine, Scriptura și-a dovedit locul prin impactul puternic pe care l-a avut în momente neprevăzute. De multe ori, am luat Biblia cu scopul clar de a înțelege mai bine și am descoperit o mare mângâiere care mi-a dat liniște într-o situație furtunoasă. Alteori, când eram tulburat de tensiunile unei relații importante, am apelat la Biblie în căutarea înțelepciunii pentru a rezolva bine lucrurile - și nu m-am ales cu nimic. Iar în alte situații, învățătura unui anumit text sau exemplul unui personaj biblic a dat la o parte perdeaua luminându-mi puțin starea în care mă găseam, îndrumându-mă pe drumul cel bun ca să răspund corect. Biblia nu este un automat pe care să apăsăm pentru produsul cerut.

   O atitudine de dependență smerită, inerentă scopului conștient de a ne dezvălui propria persoană, ne ajută să ne punem întrebările corecte în timp ce citim Biblia. Mai mult decât să clătinăm din cap, recunoascând, cu un nobil spirit autocritic: A, da, există perioade în care sunt ca Samson... - putem să ne lăsăm atinși de text cu o convingere care produce transformare. Dar trebui să punem întrebările care duc la convingere, cum ar fi: Ce s-a întâmplat în mintea lui Samson de l-a făcut să disprețuiască chemarea lui înaltă și să acționeze împotriva dorinței părinților lui? Oare ce anume din ființa lui lăuntrică i-a dat putere să păcătuiască cu atâta nesăbuință? Ce satisfacții îi oferea perspectiva relației cu o filisteancă? Să fie oare plângerea lui Manoah cum că el și soția lui vor muri fiindcă L-au văzut pe Dumnezeu dovada că era un alarmist ce avea nevoie de vorbele înțelepte ale soției pentru a se liniști? ...

   Punem întrebările corecte -cele care au influență asupra noastră- numai când ne apropiem de text cu intenția de  a ne înțelege mai bine pe noi înșine. ACEASTA ESTE PRIMA CONDIȚIE DACĂ VREM CA SABIA SĂ PĂTRUNDĂ ÎN SUFLETUL NOSTRU!

   A doua condiție e la fel de importantă. Trebuie să înțelegem și principiile de bază ale comportamentului uman. O perspectivă biblică asupra oamenilor presupune să ne gândim atât la acele părți ale sufletului care tânjesc după Dumnezeu, cât și la nebunia înșelătoare care ne îndepărtează de El. Meditând la viața lui Samson în lumina năzuințelor adânci ale sufletului său și a strategiilor păcătoase ale inimii lui înșelătoare, tiparele distructive din viața noastră, identice cu ale lui Samson, vor ieși la suprafață în cele din urmă.